RESULTS
KNJIŽEVNA KRITIKA ŽIRIJA
Nermin Delić:
Mihai Stet, 1981.
Rumunija, Baia Mare / Nagybánya / Frauenbach
MIGRANT
Vrebam izvan vaših čula
Stojim van vašeg dometa
I hodam praznim rovovima
Čudan je čudnom samo meta.
Nema aplikacije koja će me naći
Na karti, ja sam šuplja zemlja
Nijedan kompas me neće odrediti
Nevidljiv stojim – puk podzemlja.
Prije uperenih pogleda
U meni se inat usidri
Moram zaboraviti svoj jezik
Ponovo naučite ko su zli i dobri.
Ja sam niko, a ipak sam neko
Drvo bez korijena
Drvo živih organa
Usta, ruka, stopalo – jedna je cijena.
Naprijed me gurao život
I njemu pripisujem tu krivicu
Što sam mislio da mogu bolje
Krenuti iznova, zaobići ivicu.
*
Budite zahvalni poteškoćama
Radite više, a radite za manje
I živite da dokažete dostojnost
Budite tihi! Ne priznajte stanje!
Nikada nećete preći ogradu
Ne više nego što ste mislili
Zato ostanite u svojim rovovima
To niko neće zbog vas braniti.
Translated to Bosnian by Nermin Delić
……………………………………
MIGRANT
I lurk beyond your senses
I stand outside your range
And walk the empty trenches
Of stranger than the strange
No app will ever find me
On charts, I’m hollow land
No compass will define me
Invisible I stand –
Before some fleeting gazes
That anchor me with spite
I must forget my language
Relearn what’s good and right
I’m no one, yet I’m someone
A tree without a root
A tree of living organs
A mouth, an arm, a foot
My life has pushed me forward
And that remains my guilt
I hoped I could do better
And start anew, rebuilt
*
Be grateful for the hardships
Work more and work for less
And live to prove you’re worthy
Be silent! Don’t confess!
You’ll never cross the fences
Not more than you were meant
And stay inside those trenches
That no one will defend
MIHAI STET – Lijepa pjesma. Fali više originalnih metafora. Zanimljiv autor. Zamjerke za neaktivnost u interkulturalnom dijalogu, a vezano za aktivnost na našem Facebook profilu. Niti jednom se autor nije potrudio da komentariše i tako zavijori zastavu Rumunije i širi popularnost ne samo svoje pjesme, već i svoje zemlje.
Cristina Serghiescu, 1970.
Rumunija, Beclean
MI SMO
Putnici smo putevima misli,
Lutamo čulima, u gladnom snu,
Prečesto se gubimo na parkiralištima iluzija,
S druge strane, vreba zabuna.
Mi smo sanjari kroz dim tišine,
Očima skupljamo prolazna svjetla,
Iskre boja pjevaju na našim sljepoočnicama,
Gorke bore igraju na čelu.
Strastveni smo, prosijavamo žeravicu volje,
Pobuđujemo sjećanje u vatri želje,
Riječi skrivamo iza stijena prirode,
Od tijesta ljubavi oblikujemo nove drhtaje.
Mi smo prolaznici na terenu pitanja,
Tražimo izvore u dolinama poziva,
Kružni pljuskovi osjećaja zalijevaju nas,
Pulsiramo u plodnim snjegovima nade.
Mi smo plamteći plamenovi na ognjištima snova,
Nježno crvenilo raspršujemo po glinama pobjede,
Stvaramo duge preko dosadnih dana,
Pjevamo s ehom u glupavim noćima.
Putujemo pijeskom misli,
Umaramo se u pješčanim satovima škrtih usta,
Tražimo odgovore na ljubičastom nebu,
Očekivanja meljemo u betonskim mlinovima.
Translated to Bosnian by Nermin Delić
………………………………………………
WE ARE
We are travelers on roads of thought,
We wander the senses, in the hungry dream,
We get lost too often in parking lots of illusions,
On the other hand, confusion lurks.
We are dreamers through the smoke of silence,
We gather with our eyes ephemeral lights,
Color sparks sing on our temples,
Bitter lines play on the forehead.
We are passionate, sifting embers of will,
We stir up the memory in the fire of desire,
We hide words behind the rocks of nature,
We mold new shivers from the dough of love.
We are passers-by on the plains of questions,
We seek springs in valleys of callings,
Round showers of feeling wash over us,
We pulse in fertile snows of hope.
We are blazing flames in hearths of dreams,
We scatter the tender red on vanquished clays,
We bloom rainbows over dull days,
We sing with the echo in absurd nights.
We are traveling sands of thought,
We tire in hourglasses with miserly mouths,
We look for answers in a purple sky,
We grind expectations in concrete mills.
……………………………………………………………………………………
SUNTEM
Suntem călători pe drumuri de gând,
Rătăcim pe sensuri, în visul flămând,
Ne pierdem prea des în parcări de iluzii,
Pe contrasens, stau la pândă confuzii.
Suntem visători prin fum de tăcere,
Culegem cu ochii lumini efemere,
Pe tâmple ne cântă scântei de culoare,
Pe frunte se joacă linii amare.
Suntem pătimaşi, cernem jar de voinţă,
Răscolim amintirea în foc de dorinţă,
Ascundem cuvinte după stâncile firii,
Modelăm noi fiori din aluatul iubirii.
Suntem trecători pe câmpii de-ntrebări,
Căutăm izvoare în văi de chemări,
Ne spală ploi de simţire rotunde,
Pulsăm în zăpezi de speranţă fecunde.
Suntem flăcări stridente în vetre de vise,
Risipim roșul fraged pe luturi învinse,
Înflorim curcubeie peste zile surde,
Cântăm cu ecoul în nopţi absurde.
Suntem nisipuri de gând călătoare,
Obosim în clepsidre cu gurile-avare,
Căutăm răspunsuri într-un cer violet,
Măcinăm aşteptări în mori de concret.
CRISTINA SERGHIESCU – Dosta poetike se nalazi u ovoj pjesmi. Volio bih vidjeti kako ova autorica piše, van forme katrena. Zamjerke za neaktivnost u interkulturalnom dijalogu, a vezano za aktivnost na našem Facebook profilu. Niti jednom se autorica nije potrudila da komentariše i tako zavijori zastavu Rumunije i širi popularnost ne samo svoje pjesme, već i svoje zemlje.
Florentina Danu, 1971.
Rumunija, Brașov
DA SAM ANĐEO
Često su mi govorili:
“Ima dosta svjetla u tvojoj duši,
Kad bi imala krila
Ti bi definitivno bila anđeo koji bi sišao na zemlju.”
Stvarno?
Da sam anđeo
Izbrisala bih svu zloću na Zemlji
Okovala bih tugu zauvijek
S hiljadama lanaca kako bi prestala slamati duše, jednu za drugom.
Da sam anđeo
Zemlju cijelu bih ljubavlju obdarila
I okitila bih njene vrtove buketima osmijeha.
Da sam anđeo
Bolio bi me svaki korak
I noge bi mi se zapalile od tolike mržnje.
Jer ljudi su slijepi, tužni i nepromišljeni,
Oni tiho krenu putom bez povratka.
Vjera u anđele je sve slabija
Svakom mišlju padne po jedno anđeosko krilo
Da sam anđeo
Koliko bih dugo preživjela?
U svijetu u kojem krila padaju jedno po jedno
I u životu anđeli postaju samo prolaznici
Tužnih očiju i otvorenih rana…I
Translated to Bosnian by Nermin Delić
………………………………………………..
F I WERE AN ANGEL
I have often been told:
“There’s plenty of light in your soul,
If you had wings
You would definitely be an angel come down to earth.”
Really?
If I were an angel
I would erase all wickedness on the Earth
I would banish sadness forever
With thousands of chains so that it should stop breaking one soul after the other.
If I were an angel
I would endow the whole Earth with love
And I would decorate her gardens with bouquets of smiles.
If I were an angel
Every step of mine would hurt
And my feet would catch fire from so much hate.
Because humans are blind, sad and thoughtless
And they silently head towards a path of no return.
Belief in angels is increasingly frail
Each thought gets another wing fall
If I were an angel
How long would I survive?
In a world where wings fall one by one
And angels become just passers-by in life
With sad eyes and open wounds…
………………………………………………..
DE-AȘ FI UN ÎNGER
Mi s-a spus deseori:
„În sufletul tău e multă lumină,
Dacă ai avea aripi
Categoric ai fi un înger coborât pe pământ.”
Oare?
De-aș fi un înger
Aș face să dispară toată răutatea pământului
Aș exila tristețea pentru vecie
Cu mii de lanțuri ca să nu mai frângă suflete după suflete.
De-aș fi un înger
Aș înzestra tot pământul cu iubire
Și i-aș impodobi grădinile cu buchete de zâmbete.
De-aș fi un înger
M-ar durea fiecare pas
Iar tălpile mi-ar lua foc de la atâta ură.
Pentru că lumea e oarbă e tristă e nechibzuită
Și se îndreaptă tăcută spre o cale fără întoarcere.
Credința în îngeri e din ce în ce mai firavă
Cu fiecare gând mai cade câte o aripă
De-aș fi un înger
Oare cât aș rezista
Într-o lume în care aripile cad una după alta
Iar îngerii devin doar niste trecători prin viață
Cu ochii triști și răni deschise…
FLORENTINA DANU – Mnogo patetike. Od ove autorice sam očekivao više. Ipak se radi o nekome ko zna kako funkcioniše kontest, jer je učestovala u prethodnoj sezoni. Ne vidim nikakav napredak.
Bogdana Găgeanu, 1987.
Rumunija, Brașov
MARAMICE
Maramice uzmemo kada plačemo
da obrišemo lice.
Ali mi bismo mogli biti maramica drugima
Da brišemo njihovu bol i tugu.
Maramice od čovjeka – pune su prijateljstva.
A i drugi bi mogli biti nama maramica.
Kad bi svi ljudi mogli postati maramica
niko ne bi plakao.
Translated to Bosnian by Nermin Delić
………………………………………….
NAPKINS
We use napkins when we cry
To clean our face.
But we could be napkins for others
To delete their pain and sorrow
Human napkins,full of frienship.
And the others could be napkins for us.
If all the people could be napkins
Nobody would cry.
BOGDANA GĂGEANU – Interesantna pjesnička forma, minijatura. Poentiranje je preveliki kliše, ali se od ovog teksta može napraviti maestralna poema. Samo je potrebno unijeti nepredvidljiviji kraj. Velike pohvale i za sudjelovanje u interkulturalnom dijalogu u prethodna dva mjeseca, a kroz izrazitu aktivnost na našem Facebook profilu, gdje se upravo zbog njenih komentara vijorila zastava Slovenije baš često.
Mónika Tóth, 1980.
Romania, Covasna
ANĐEO SI
posvećeno najslađem na svijetu prijatelju iz Rumunije Vasiliju
anđeo si
koji hoda zemljom
i znam da neću naći drugog
prijatelja poput tebe
tvoje prijateljstvo je svjetlo života
Bog te blagoslovio
Translated to Bosnian by Nermin Delić
…………………………..
YOU ARE AN ANGEL
you are an angel
Dedicated to the sweetest Romanian friend in the world VASILE
you are an angel
who walks on the ground
and I know I’ll not find another
friend like you
your friendship is the light of life
God bless you
MÓNIKA TÓTH – Nema poezije. Samo posveta napisana u stihovima. Nijedan pjesnički element nema u tekstu. Žao mi je… Zamjerke za neaktivnost u interkulturalnom dijalogu, a vezano za aktivnost na našem Facebook profilu. Niti jednom se autorica nije potrudila da komentariše i tako zavijori zastavu Rumunije i širi popularnost ne samo svoje pjesme, već i svoje zemlje.
Florentina Loredana Danila (Florentina Loredana Dalian), 1968.
Rumunija, Slobozia
JUN
Ti dolazis iz Stepe, ja iz Baragana,
očigledno nas sve stvari razdvajaju,
ali ono što nas povezuje, Gospode, šta nas spaja,
ako smo samo jedan plamen, jedinstven dah,
gdje su sve te stvari
kojih treba da se bojimo?
Ne znam odgovor
ne zna ni ružičasto cvijeće,
ni tvoj djetinji osmijeh
koji dijeliš sa svima jednako slatko,
ni topli, iskreni zagrljaj
ni poljubac u obraze, tri puta naravno,
svi moji odgovori su pobjegli
i sva moja pitanja zajedno sa njima.
U život sam poslana da se zaljubim
i ko zna koje greške učinim
ne znajući
a ko bi znao šta su leptiri ubijali u stomaku,
zbog neljubavi ko zna koliko generacija ispred mene.
Očitujem se krivom i predajem se ovoj
nedjeljivoj, apsurdnoj, neshvaćenoj ljubavi…
Translated to Bosnian by Nermin Delić
………………………………………………………
JUNE
You come from Stepa, I from Baragan,
apparentely, all things separate us,
but what links us, Lord, what unites us,
as if we were a sole flame, an unique breath,
where are all those things
we should be affraid of?
I don’t know the answer
nor to the pink flowers,
nor to your childish smile
sheared with everyone with the same sweetness,
nor to the warm, sincere hug
nor the kiss on the cheeks, three times of course,
all my answers ran away
and all my questions toghether with them.
I am senteced to life to falling in love
for who-knows what faults
that I do not know,
for who-knows what butterflies killed in stomach,
for the unlove of who-knows-how many generations up to me.
I plead guilty and I give myself over to this
unshared, absurde, misunderstood love…
……………………………………………………
IUNIE
Tu vii din Stepă, eu de pe Bărăgan,
aparent toate lucrurile ne separă,
dar ce ne unește, Doamne, ce ne unește,
de parcă am fi o singură flacără, unică respirație,
unde sunt toate acele lucruri de care ar trebui
să ne temem?
Nu știu răspunsul nici la florile roz,
nici la zâmbetul tău de copil
împărtășit tuturor cu aceeași dulceață,
nici la îmbrățișarea sinceră, caldă,
nici la sărutul pe obraji musai de trei ori,
mi-au fugit toate răspunsurile și
odată cu ele toate întrebările.
Sunt condamnată pe viață la îndrăgostire,
pentru cine știe ce vini
pe care nu mi le cunosc,
pentru cine știe ce fluturi omorâți în stomac,
pentru neiubirea cine-știe-câtor generații
de până la mine.
Pledez vinovat
și mă las pradă acestei iubiri
neîmpărtășite, absurde, neînțelese…
FLORENTINA LOREDANA DANILA – Loš kraj pjesme. Potrebno je riješiti se suvišaka. Malo bolji pjesnički stil. Malo više unijeti događaja iz svog života, a manje izmišljati ono što je već izmišljeno i kroz pjesme na hiljade puta doživljeno. Zamjerke za neaktivnost u interkulturalnom dijalogu, a vezano za aktivnost na našem Facebook profilu. Niti jednom se autorica nije potrudila da komentariše i tako zavijori zastavu Rumunije i širi popularnost ne samo svoje pjesme, već i svoje zemlje.
Constantin Severin, 1952.
Rumunija, Suceava
BOŽJI MOST
odmalena sam poznavao jurnjavu života i smrti
življenja i umiranja u isto vrijeme
tajanstvenog lepršanja glagolima živjeti-umrijeti
vriska novorođenčeta i tužbalica ožalošćenih
smrt je povratak u život kroz iskonsku utrobu
Imao sam pet godina i bio je proljetni dan
šuma jorgovana pustila je svježe mirisne oblake
u selo koje čuva Božji most
a ja sam hladno na trijemu stare kuće čekao
zajedno s pola porodice
na rođenje moje sestre
a dvije kuće niže na brdu mog djetinjstva
druga polovica porodice oplakivala je moju baku
koji je zgrčena umrla
u fetalnom položaju
smrt je povratak u život kroz iskonsku utrobu
dan prije nego što je otišla u drugo kraljevstvo
baka me oduševila legendom o Božjem mostu
nekoć je bila golema krečnjačka špilja
na obali sela u blizini šume jorgovana
nažalost u golemoj špilji spavao je Vrag
a život seljana je preko noći postao pakao
kuge i opsjednuti ljudi zaopsjedali su sve uglove
usjevi su uništeni, a kuće su se iznenada zapalile
strah i glad dominirali su malim društvom
samoubistva i rane smrti bile su u porastu
smrt je povratak u život kroz iskonsku utrobu
ljudi su se danonoćno molili u staroj drvenoj crkvi
preklinjali su Boga u suzama da ih zaštiti od Vraga
ali godine su prolazile i tragedije su tekle unedogled
na livadi koju čuva šuma jorgovana
jednog dana nebo se raspalo poput prastare inkunabule
a Bog je zaglušujućom grmljavinom udario u strop špilje
i Vrag je pobjegao preko mora i zemalja
moja je baka mislila da se to događa kad ljudi
dobiju Lice inkarnirano iz pepela patnje i smrti
smrt je povratak u život kroz Božji most
Translated to Bosnian by Nermin Delić
…………………………………………………….
THE BRIDGE OF GOD
from an early age I knew the rush of life and death
to live and die at the same time
the mysterious flutter of the verb to live-die
the scream of a newborn and the chanting of mourners
death is a return to life through the primordial womb
I was five years old and it was a spring day
the lilac forest released fresh scented clouds
to the village guarded by the Bridge of God
and I waited coldly in the porch of the old house
together with half the family
for the birth of my sister
and two houses further down on my childhood hill
the other half of the family mourned my grandma
who had died crouched
in a fetal position
death is a return to life through the primordial womb
the day before she left for the other realm
my grandma had delighted me with the legend of the Bridge of God
it was once a huge limestone cave
on the coast of the village near the lilac forest
unfortunately in the vast cave the Devil had slept
and the life of the villagers had become Hell overnight
plagues and possessed people haunted all corners
the crops were destroyed and the houses caught fire suddenly
fear and hunger dominated the small society
suicides and early deaths were on the rise
death is a return to life through the primordial womb
people prayed day and night in the old wooden church
they implored God in tears to protect them from the Devil
but the years passed and the tragedies flowed endlessly
on the plateau guarded by the lilac forest
one day the sky fell apart like an ancient incunabulum
and God slammed the ceiling of the cave with a deafening thunder
and the Devil fled over the seas and lands
my grandma thought this happened when people
got a Face incarnated from the ashes of suffering and death
death is a return to life through the Bridge of God
Translated to English by Constantin Severin&Slim FitzGerald
……………………………………………..
PODUL LUI DUMNEZEU
din fragedă copilărie am cunoscut iureșul vieții și al morții
a trăi și a muri în același timp
fâlfâitul misterios al verbului a trămuri
țipătul unui nou născut și incantațiile bocitoarelor
moartea e o reîntoarcere la viață prin uterul primordial
aveam cinci ani și era o zi de primăvară
pădurea de liliac își lansa nori proaspeți de miresme
spre satul străjuit de Podul lui Dumnezeu
iar eu așteptam înfrigurat în cerdacul casei bătrânești
împreună cu o jumătate din familie
nașterea surorii mele
iar la două case mai la vale pe dealul copilăriei
cealaltă jumătate de familie o jelea pe bunica
care murise în somn ghemuită
în poziția fetusului
moartea e o reîntoarcere la viață prin uterul primordial
cu o zi înainte de a pleca în celălalt tărâm
bunica mă încântase cu legenda Podului lui Dumnezeu
a fost odată ca niciodată o peșteră uriașă de calcar
în coasta satului de lângă pădurea de liliac
din nefericire în peștera vastă își făcuse culcuș Diavolul
iar viața sătenilor devenise peste noapte un Infern
bolile și oamenii îndrăciți bântuiau prin toate ungherele
recoltele erau distruse și casele luau foc din senin
spaima și foamea dominau mica societate
sinuciderile și morțile timpurii se înmulțeau
moartea e o reîntoarcere la viață prin uterul primordial
oamenii se rugau zi și noapte în vechea biserică de lemn
îl implorau înlăcrimați pe Dumnezeu să-i apere de Diavol
dar anii treceau și tragediile curgeau fără sfârșit
pe piciorul de plai vegheat de pădurea de liliac
într-o zi cerul s-a dat la o parte ca un incunabul străvechi
și Dumnezeu a prăbușit cu un tunet asurzitor tavanul peșterii
iar Diavolul a luat-o la fugă peste mări și țări
bunica credea că aceea a fost clipa în care oamenii
au căpătat Chip întrupat din cenușa de suferință și moarte
moartea e o reîntoarcere la viață prin Podul lui Dumnezeu
CONSTANTIN SEVERIN – Savršena pjesma zrelog autora. Nemam niti jednu zamjerku. Uživao sam u čitanju! Zamjerke za neaktivnost u interkulturalnom dijalogu, a vezano za aktivnost na našem Facebook profilu. Niti jednom se autorica nije potrudila da komentariše i tako zavijori zastavu Rumunije i širi popularnost ne samo svoje pjesme, već i svoje zemlje.
………………………………………………………………………………………………………………………
English translation:
MIHAI STET – Nice poem. It lacks more original metaphors. Interesting author. Complaints about inactivity in the intercultural dialogue, and related to the activity on our Facebook profile. Not once did the author makes an effort to comment and thus fly the flag of Romania and spread the popularity not only of his poem, but also of his country.
CRISTINA SERGHIESCU – There is a lot of poetry in this poem. I would like to see how this author writes, outside of the quatrain form. Complaints about inactivity in the intercultural dialogue, and related to the activity on our Facebook profile. Not once did the author makes an effort to comment and thus fly the flag of Romania and spread the popularity not only of her poem, but also of her country.
FLORENTINA DANU – A lot of pathos. I expected more from this author. However, it is about someone who knows how the contest works, because she participated in the previous season. I don’t see any progress.
BOGDANA GĂGEANU – An interesting poetic form, a miniature. Punctuation is too cliché, but this text can be made into a masterful poem. It is only necessary to introduce a more unpredictable ending. Great praise also for participating in the intercultural dialogue in the previous two months, and through the strong activity on our Facebook profile, where precisely because of her comments, the flag of Slovenia was flying very often.
MÓNIKA TÓTH – No poetry. Just a dedication written in verse. There is no poetic element in the text. I’m sorry… Complaints about the inactivity in the intercultural dialogue, and related to the activity on our Facebook profile. Not once did the author makes an effort to comment and thus fly the flag of Romania and spread the popularity not only of her poem, but also of her country.
FLORENTINA LOREDANA DANILA – Bad end of the poem. It is necessary to get rid of excesses. A slightly better poetic style. Bring in a little more events from your life, and less invent what has already been invented and experienced thousands of times through poems. Complaints about inactivity in the intercultural dialogue, and related to the activity on our Facebook profile. Not once did the author makes an effort to comment and thus fly the flag of Romania and spread the popularity not only of her poem, but also of her country.
CONSTANTIN SEVERIN – A perfect poem by a mature author. I don’t have a single complaint. I enjoyed reading it! Complaints about inactivity in the intercultural dialogue, and related to the activity on our Facebook profile. Not once did the author makes an effort to comment and thus fly the flag of Romania and spread the popularity not only of her poem, but also of her country.
Anđela Turukalo:
Mihai Stet and Cristina Serghiescu- both poems are well written and both poems had the same issue. They’re both tense, somehow forced. Like the form of the poem- the shape of it- took the most out of you two. You should be aware that you can play with the rhythm and the shape of your poetry- that’s way better approach than being slave to the rules while not letting your own words breathe.
Florentina Danu, Bogdana Gaeganu, Monika Toth- all three of these were pale and weak. I felt no strength in these poems: they seem too ingenuous, almost childlike. Expression was too simple, it lacked poeticity.
Florentina Loredana Danila- this poem was ok. Not very good, not very bad. It needs more strength and more vivid imagery.
Constantin Severin- Perfect.